Localitatea Saschiz (Keisd, Sászkézd vára) se află în partea de sud-est a Transilvaniei, în zona de colonizare săsească, originile sale medievale fiind de căutat în secolele XI– XII. Prima menţiune documentară datează din 1309, iar în secolele XIV– XV era o localitate de importanţă regională, comparabilă în multe situaţii cu Sighişoara. Biserica evanghelică a fost construită în stil gotic târziu în intervalul 1493– 1525, originalitatea ei fiind dată de proiectul arhitectural care a inclus de la început componentele necesare unei duble funcţiuni, biserică şi în acelaşi timp fortificaţie care poate asigura refugiul şi apărarea eficientă a locuitorilor în cazul unui pericol neaşteptat. Biserica este alcătuită dintr-o sală de dimensiuni mari, un cor alungit încheiat cu o absidă poligonală şi o sacristie pe partea de nord, alipită corului şi supraetajată, astfel încât din exterior are aspectul unui mic turn – toate acestea suprapuse de un etaj de apărare ieşit în consolă şi sprijinit pe contraforturi. Un turn fortificat este amplasat pe latura de nord, la cca 10 m distanţă de biserică. Cercetarea arheologică s-a derulat în contextul deschiderii unui şantier de restaurare în intervalul 1999– 2010, fiind concentrată pe suprafeţe relativ restrânse în exteriorul bisericii, în interiorul turnului şi în interiorul corului. Articolul prezintă cercetările efectuate asupra bisericii, urmând ca investigaţiile din zona turnului, cimitirul şi materialele arheologice descoperite să fie publicate ulterior. Cercetarea arheologică a stabilit că biserica formată din navă, cor alungit încheiat cu absidă pentagonală şi sacristie pe latura de nord, a fost construită într-o singură etapă, inclusiv contraforturile fiind prevăzute în proiectul iniţial. În jurul bisericii s-a dezvoltat un cimitir din care au fost cercetate peste 30 de morminte. Deşi săpăturile au fost relativ restrânse, putem concluziona că nu a existat un lăcaş de cult mai vechi pe acelaşi amplasament. Niciun fel de vestigii care să poată fi legate de o astfel de etapă nu au fost identificate, prin vestigii înţelegând ruine, depuneri stratigrafice, cimitir aferent sau artefacte care să poată documenta o astfel de prezenţă. Literatura de specialitate mai veche a susţinut constant o astfel de evoluţie, în care vechea biserică a comunităţii săseşti, probabil o bazilică din secolul al XII-lea, a fost suprapusă mai mult sau mai puţin direct de biserica sală fortificată de la sfârşitul secolului al XV-lea. O astfel de teorie a fost susţinută de prezenţa unui mic lapidariu în interiorul bisericii, de refolosirea unor pietre profilate în clădirea gotică, şi desigur de faptul că în mod firesc lucrurile au evoluat în acest fel în majoritatea comunităţilor săseşti din sudul Transilvaniei, între bisericile din diferite etape conservându-se o continuitate spaţială. La Saschiz realităţile constatate arheologic nu confirmă însă un astfel de scenariu, fiind evident faptul că biserica romanică a funcţionat pe un alt amplasament, împreună cu cimitirul aferent, rămas probabil până la Reformă cimitir principal al comunităţii.
Read full abstract