Tratamentul fiscal al veniturilor obținute din cesiunea unor drepturi de proprietate intelectuală - ipoteza contribuabilului persoană fizică autorizată, întreprindere individuală sau întreprindere familială

Abstract

Prerogativele patrimoniale recunoscute titularilor drepturilor de proprietate intelectuală pot fi valorificate printr‑o serie de instrumente contractuale fundamentate pe principiul consensualismului. Contractul de cesiune a unor drepturi de proprietate intelectuală reprezintă un astfel de instrument. Guvernat de regulile prevăzute în legislaţia civilă referitoare la încheiere, efecte şi condiţii de validitate, contractul de cesiune poate fi folosit atât pentru exploatarea unor drepturi din sfera proprietăţii industriale (brevete de invenţie, mărci, desene şi modele, indicaţii geografice), cât şi pentru valorificarea operelor de creaţie intelectuală protejate prin instituţia drepturilor de autor. În plan fiscal, obţinerea unui venit din valorificarea unor activităţi creative reprezintă fapt juridic generator al impunerii. Astfel, în raport de veniturile ce provin din cesiunea unor drepturi de proprietate intelectuală, este necesară nuanţarea şi clarificarea unor noţiuni şi concepte precum: obligaţii fiscale indirecte şi obligaţii fiscale directe incidente; reguli privind modalităţile de stabilire a venitului impozabil; optimizare fiscală; patrimoniu de afectaţiune. Vom nuanţa aceste concepte pentru ipoteza în care activitatea creativă este desfăşurată de o persoană fizică de manieră independentă, în calitate de persoană fizică autorizată, întreprindere individuală sau întreprindere familială.