Impactul pozitiv al terapiilor complementare în recuperarea copiilor preșcolari cu paralizie cerebrală

Abstract

Paralizia cerebrală este o afecţiune cronică, ce prezintă probleme de dezvoltare anormală a creierului copilului din perioada sarcinii sau imediat după naştere. Leziunile sistemului nervos central (SNC) limitează independenţa individuală de-a lungul vieţii atât fizic, cât şi emoţional. Atât familia, cât şi comunitatea în care acest copil se va dezvolta şi trăi, trebuie să se implice cu toată responsabilitatea şi sensibilitatea pentru a diminua frustrările şi limitările funcţionale în activitatea zilnică a acestuia. Specialiştii domeniului trebuie să ia în considerare şi importanţa altor terapii, care ar trebui aplicate in paralel cu tratamentele clasice în paralizie cerebrală (PC). Terapia acvatică şi hipoterapia s-au dovedit foarte eficiente în realizarea obiectivelor propuse în acest studiu, în special în ce privește facilitarea controlului postural, prin îmbunătățirea echilibrului și stabilităţii, prin scăderea spasticităţii. Prin abordarea metodelor de medicină alternativă şi terapii complemetare adaptate, hidroterapia, și o multitudine de alte terapii aplicate în paralel, contribuie benefic la creşterea calităţii vieţii copilului cu PC. Independenţa individuală, pe măsură ce anii trec și copilul creşte, este, de asemenea, benefică, pentru toţi cei care îi sunt în preajmă. Încrederea şi conștientizarea, „trezirea” și reeducarea altor abilităţi, și, mai ales, comunicarea și sensibilitatea celor din jur, precum şi grija de a-i asigura pe cât posibil condiţii optime de tratament de lungă durată toate acestea sunt obiective esenţiale în recuperarea copilului cu PC. Pozitivitatea, răbdarea şi sensibilitatea celor care se ocupă de recuperarea acestor copii este foarte importantă, ţinând cont de handicapul fizic și emoţional accentuat. Copiii vor căpăta mai multă încredere în forţele proprii şi vor fi încurajați să dezvolte abilităţi noi care au fost neglijate sau nu au răspuns la tratamentele anterioare. Şi nu în ultimul rând, trebuie de menţionat entuziasmul şi bucuria acestor copii, ca răspuns emoţional la ceva nou şi inedit care le oferă plăcere şi îi face să mai uite de dureri şi frustrările cauzate de handicap, de limitările funcţionale.