CAUZELE DEGRADĂRII TERENURILOR ÎN VRANCEA. MĂSURI SILVICE DE AMELIORARE A TERENURILOR DEGRADATE

Abstract

In lucrarea de faţa sunt prezentate principalele cauze care au dus la degradarea terenurilor in timp si masurile silvice de ameliorare si valorificare a acestor terenuri, cu referire speciala la zona Vrancei. Reducerea suprafeţei padurilor la inceputul sec. XX, in condiţiile naturale specifice zonei, dintre care: constituţia litologica foarte variata, predominant alternanţe de marne si gresii, structura cutata a stratelor sedimentare, fragmentarea accentuata a reliefului si energia ridicata a acestuia, au condus la degradarea unor importante suprafeţe de teren si torenţializarea reţelei hidrografice, in zona Vrancei - zona tipic forestiera in trecut, unde padurea dispunea de condiţii favorabile de vegetaţie. In zonele puternic afectate de degradare, terenurile au devenit neproductive sau slab productive, determinând grave dezechilibre economico – sociale si imprimând peisajului aspect de semidesert. Problema restaurarii Vrancei a preocupat inca din 1913, când profesorul Simion Mehedinţi a adus in discuţia Camerei Deputaţilor chestiunea despaduririlor din Vrancea, ajungându-se la „soluţia impaduririi locurilor degradate, care cere multa inima, inţelegere, munca, bani si timp”. Mai târziu s-a constatat ca problema este mult mai complexa, rezolvarea ei fiind condiţionata atât de fondurile banesti, cât mai ales de aplicarea unor tehnologii corespunzatoare. Dupa anii ´50 au fost experimentate si aplicate tehnologii de consolidare si de impadurire a terenurilor degradate si de reimpadurire a zonei montane, astfel incât rezultatele obţinute sunt foarte bune si reprezinta fundamente stiinţifice pentru masurile de reconstrucţie ecologica viitoare.