Abstract
Articolul de față prezintă studiul primelor colecții de oase de pasăre atribuite culturilor Starčevo (neolitic timpuriu) și Lengyel (neolitic târziu) din Ungaria. Abundența resturilor de pasăre provenind din situl neolitic timpuriu de la Alsónyék-Bátaszék în sud-vestul Ungariei, și a speciilor de apă identificate aici, se potrivește imaginii tipice a așezărilor de tip Körös din estul țării, indicând exploatarea frecventă a resurselor acvatice prin vânătoarea de păsări, pescuit și cules. Acvila de munte (Aquila chrysaetos) a fost acum identificată pentru prima dată în avifauna neolitică din Ungaria. Prezența sa atât în nivelurile Starčevo cât și Lengyel sugerează că pe durata mileniilor VI-V î. Hr. aceste păsări își făceau cuibul în munții Mecsek sau Villány. Interesul pentru vânătoarea păsărilor pare să fi intrat în declin pe durata neoliticului târziu, așa cum o indică atât scăderea în cantitate a resturilor zoo-arheologice, cât și diminuarea diversității speciilor. Cu toate acestea, aripile, penele și oasele unor păsări de pradă diurne, precum și ale bufnițelor par să fi fost selectate atât ca materie primă și ornamente, cât și pentru scopuri rituale pe durata culturii Lengyel.
Published Version
Talk to us
Join us for a 30 min session where you can share your feedback and ask us any queries you have
Schedule a call