In 1934, Italy won the football World Cup with four Argentine-born players in their squad. Whilst this reflected Argentine footballing excellence during the era, it was also recognition of the close relationship between Italian and Argentine national identity born from mass immigration from Italy to Argentina at the turn of the twentieth century. Using the case study of football, this paper challenges existing assumptions surrounding national identity construction in Argentina that has largely neglected the role of dual identity amongst immigrant groups, and which has focused instead on assimilation and a discourse of the Argentine melting pot in bringing these disparate elements into a national whole. In contrast to a concurrent narrative of nativizing Argentine football from British influence in the 1910s, this paper makes the case that it was the Italo-Argentine community that held influence in the sport, both at a playing and boardroom level over the next two decades. It will demonstrate how football afforded Italo-Argentine community the opportunity to celebrate both their Argentine and Italian identity through the example of Genoa’s 1923 tour to Argentina. Moreover, we examine how the reverse migration of footballers from Argentina to Italy from 1910 further complicated ideas of national identity. Rezumat: În 1934, Italia a câştigat cupa mondială la fotbal, având în echipă patru jucători născuți în Argentina. În timp ce acest fapt reflectă excelența Argentinei în domeniul fotbalului în acel moment, el reprezintă şi o recunoaştere a relației strânse dintre identitatea națională argentiniană şi italiană apărută în contextual imigrației în masă din Italia în Argentina, la începutul secolului XX. Folosind studiul de caz al fotbalului, acest studio dialoghează cu prezumțiile existente în privința construcției identității naționale în Argentina, care au neglijat în mare măsură rolul identității duale în rândul grupurilor de imigranți şi care s-au focalizat în schimb asupra asimilării şi a discursului referitor la creuzetul argentinian şi rolul acestuia în a reduce această diversitate de elemente într-un tot național. În contrast cu o narațiune concurentă, referitoare la nativizarea fotbalului argentinian sub influență engleză în anii 1910, această lucrare sugerează rolul comunității italo-argentiniene în consolidarea acestui sport, atât în privința jocului în sine, cât şi la nivelul decizional, în următoarele două decenii. Lucrarea va demonstra cum fotbalul a oferit comunității italo-argentiniene oportunitatea de a celebra atât identitatea lor italiană, cât şi cea argentiniană, prin exemplul turului genovez în Argentina din 1923. În plus, studiul va examina cum migrația inversă a fotbaliştilor, din Argentina în Italia, începând cu 1910, a complicat şi mai mult problema identității naționale. Cuvinte-cheie: sport, identitate, Argentina, migrație, etnie, asimilare
Read full abstract