Studiul adeziunii răşinilor diacrilice compozite microhibride şi nanohibride la ţesuturile dure dentare

Bogdan Mihai Gălbinaşu,Ion Pătraşcu,Andreea-Nicoleta Ghiţă,Vlad-Cristian Grigore

doi:10.37897/rjs.2019.3.7

Abstract

Studiul adeziunii răşinilor diacrilice compozite microhibride şi nanohibride la ţesuturile dure dentare

Highlights

The aim of the present study is to compare the adhesive capacity of the microhybrid
Standardized cavities were made at the cervical level on the vestibular surfaces
The cavities were filled with microhybrid

Summary

Objective

The aim of the present study is to compare the adhesive capacity of the microhybrid and nanohybrid diacrylic composite resins to enamel, dentin and cement. Scopul prezentului studiu este de a evalua comparativ capacitatea adezivă a răşinilor diacrilice compozite micro- şi nanohibride la nivelul smalţului, dentinei, respectiv cementului. Cavităţile au fost obturate cu răşini diacrilice compozite microhibride (Filtek Z250 – 3M ESPE), respectiv nanohibride (Filtek Z550 – 3M ESPE), jumătate dintre acestea având şi un strat inter-mediar de compozit fluid (Gradia Direct LoFlo – GC), şi supuse unui proces de termociclare (300 de cicluri în apă de 5°C/55°C). Cuvinte cheie: capacitate adezivă, răşini diacrilice compozite, microhibride, nanohibride, smalţ, dentină, cement. Studiile de microscopie electronică demonstrează o compoziţie semnificativ diferită a detritusului dentar remanent folosit pentru adeziunea dentinară faţă de cement, acesta din urmă având un procent crescut de substanţe organice (50-55% substanţă organică şi 45-50% substanţă anorganică şi apă) [13]. Se observăcă, după demineralizare, la nivelul cementului se formează o reţea de colagen bogată în substanţe organice, care, deşi sunt infiltrate cu monomerii răşinici, oferă o capacitate adezivă redusă [14]

Material şi metodă

Silice prepolimerizată Microhibrid

Findings

SCOR TOTAL