Brăţări din sârme torsionate şi împletite, lăţite la capete (secolele X–XV) / The Torsioned and Knitted Bracelets (the Xth – XVth centuries)

Abstract

Prezentul studiu face o analiză a brăţărilor torsionate şi a celor împletite cu plăcuţe la capete. Prima parte prezintă istoricul cercetării în România. Urmează repertoriul descoperirilor sistematizat pe provincii, tipul descoperirilor, materialele de execuţie şi tehnicile utilizate. În funcţie de tehnicile de execuţie a corpului brăţărilor, a formelor şi decorului plăcuţelor au fost stabilite tipologia pieselor pentru teritoriul actual al României. Spre final, este realizată o cronologie relativă şi una absolută a brăţărilor, fiind luat în considerare în special şi spaţiul Bulgariei şi Serbiei estice. Au fost clasificate astfel brăţări care au corpul torsionat şi cele cu corpul împletit. Primele cuprind trei mari tipuri şi câteva subtipuri. Brăţările care au corpul împletit cuprind şi ele trei tipuri. În final, au fost stabilite ariile de difuzare cronologică şi spaţială a tipurilor de brăţări stabilite în sud-estul Europei. În ceea ce priveşte brăţările care au corpul torsionat, se disting mai multe arii sau zone de difuzare. Avem astfel un grup de brăţări (Dinogetia) databil în secolele X– XI din Dobrogea, cu analogii în spaţiul rusesc şi Bulgaria. Urmează o brăţară caracteristică zonei estice a Balcanilor datată în a doua jumătate a secolului al XIII-lea şi începutul celui următor (Mihail Kogălniceanu). Cel de-al treilea grup este format de piesele din Moldova de la Oţeleni şi Voineşti, databile în a doua jumătate a secolului XIII. Un alt grup este contituit din piese din diferite regiuni ale României (Transilvania, Dobrogea, Moldova), datate din a doua jumătate a secolului al XIII-lea până la mijlocul celui următor (Păcuiul lui Soare, Amnaş, Voineşti). Cel mai târziu grup este format de piesele de la Basarabi, Jiana Mare şi piesele din Banat. Ele se datează la sfârşitul veacului al XIV-lea şi probabil începutul celui următor. Lor li se mai adaugă şi piese fără analogii directe cum ar fi cele de le Runcu (sec. XIII), Schela Cladovei (cca. 1325– 1420). Brăţările din sârme împletite, mai puţin utilizate, se concentrează în Oltenia la Gogoşu (sfârşitul secolului al XIV-lea şi începului secolului al XV-lea) şi Şuşiţa (sfârşitul secolului al XIV-lea) şi un exemplar în Moldova la Voineşti (a doua jumătate a secolului al XIII-lea).