Abstract

Studiul arheozoologic al faunei de la Radovanu care provine din campania de cercetări arheologice din anul 2016 a evidențiat existența unor oase de câine cu urme antropice de dezarticulare, descărnare și ardere descoperite în trei gropi (Gr. 1, Gr. 7 și Gr. 8). Dintre cele 68 resturi de câine determinate specific, 20 prezintă astfel de urme antropice. Numărul minim de indivizi cărora le‐ au aparținut aceste resturi (68) este de cel puțin patru, toți adulți, iar dintre aceștia doi au fost consumați (20 de resturi prezintă stigmate antropice). Talia acestor animale are o valoare de 56,5 cm după Koudelka (N = 6, limite 52,9– 58 cm) sau de 57,4 cm după Harcourt (N = 6 ; limite 55,7– 58,9 cm). De asemenea, estimarea indicelui de gracilitate care are o valoare medie de 7,09 (N = 5 ; limite 6,68– 7,85) ne permite să concluzionăm că la Radovanu existau câini de talie medie (între 50 și 60 cm) și cu o robustețe medie (indice diafizar între 6,6– 8,9). Cazul cynofagiei de la Radovanu este unic în acest moment în peisajul arheozoologic românesc. Totuşi, observaţii formulate în urmă cu mai bine de 20 de ani ar fi putut sugera că acest fenomen exista în lumea geto‐ dacică numai dacă ne gândim la fragmentaritatea şi urmele de ardere observate în cazul oaselor de câine. În prezent, urmele de tăiere ale câinilor de la Radovanu sunt de necontestat, fapt care ne arată că specia era consumată.

Full Text
Paper version not known

Talk to us

Join us for a 30 min session where you can share your feedback and ask us any queries you have

Schedule a call