Abstract

Analiza privind eficienţa unui sistem defensiv include cu necesitate examinarea sistemului său de comunicaţii întrucât acesta face legătura dintre aproape toate componentele operaţiunilor, cum ar fi comanda și controlul, logistica, spionajul etc. În cazul Ordinului Teutonic din prima jumătate a secolului al XV‑lea, acesta includea mesajele scrise și comunicaţiile prin mesageri. Sistemul, pe care Ordinul îl instalase cu doar un secol înainte în organizaţia sa religioasă Ordensstaat din Prusia, a devenit mult mai sofisticat. Acest fapt a permis administrarea unui teritoriu care se întindea pe o mie opt sute de kilometri pătraţi, la data maximei sale evoluţii, în 1400, precum și să facă recrutări în afara graniţelor sale și să poarte cruciade de amploare în regiunea baltică. Cu toate acestea, spre sfârșitul anilor 1420, o nouă oportunitate s‑a creat la graniţa sudică a Regatului Ungariei, care a permis Ordinului Teutonic să vină cu logistica și experienţa sa militară pentru a face faţă forţe‑ lor Imperiului Otoman în zona Porţilor de Fier. Comunicaţiile au fost incluse în această competenţă dat fiind faptul că forma lor exista deja și funcţiona cu succes. Articolul de faţă încearcă să analizeze sistemul comunicaţional adus de forţa expediţionară a Ordinului Teutonic în această zonă de frontieră agitată, prin comparaţie cu sistemul existent deja la Porţile de Fier, la standardul stabilit în cadrul Ordensstaat. Acest ţel va fi atins prin analiza‑ rea corespondenţei scrise de și către conducătorii forţei de expediţie, pe baza documentelor care s‑au păstrat în diferite arhive din Europa centrală.

Full Text
Paper version not known

Talk to us

Join us for a 30 min session where you can share your feedback and ask us any queries you have

Schedule a call

Disclaimer: All third-party content on this website/platform is and will remain the property of their respective owners and is provided on "as is" basis without any warranties, express or implied. Use of third-party content does not indicate any affiliation, sponsorship with or endorsement by them. Any references to third-party content is to identify the corresponding services and shall be considered fair use under The CopyrightLaw.