Probleme ale genezei şi restaurării cupelor de tip kantharos de la Sâncrăieni / Research issues regarding the genesis and restoration of the Sâncrăieni kantharos-cups

Abstract

Cu cele opt cupe cu picior şi toarte (kantharoi) şi şapte cupe hemisferice (mastoi), la care se adaugă două brăţări, o fibulă şi două monede, tezaurul de la Sâncrăieni reuneşte cel mai mare set de veselă din argint din Dacia perioadei târzii a Latène-ului. De altfel, prin greutatea lui excepţională (3.650 g), tezaurul devansează toate celelalte descoperiri dacice cu piese de argint. Diferenţele tehnologice şi stilistice dintre elementele consitutive ale cupelor de tip kantharos permit identificarea mai multor meşteri : (1) meşterul calotelor gravate (calotele cupelor nr. 4– 8) ; (2) meşterul cupei de import (nr. 1) ; (3) meşterul cupelor nr. 2– 3 şi al picioarelor de tip 3 (fig. 12 şi 13/ 2– 3) şi (4) meşterul picioarelor de tip 2 (fig. 12). Dacă meşterii 1, 3, şi 4 sunt locali, meşterul nr. 2 este greco-roman. De asemenea, se poate presupune o diferenţă cronologică de aproximativ o generaţie între meşterul nr. 1 şi meşterii 3 şi 4. În orice caz, colaborarea mai puţin armonizată a mai multor meşteri cu maniere diferite de ornamentare a determinat lipsa de unitate stilistică a elementelor constitutive ale cupelor de tip kantharos produse în mediul „ barbar” (cupele nr. 2– 8). Această lipsă de unitate stilistică, precum şi demontarea cupelor de la Sâncrăieni înaintea îngropării lor, a dat naştere unor dileme insurmontabile pentru restaurarea modernă. Din acest motiv, ar fi fost preferabilă evitarea intervenţiilor cu caracter ireversibil şi păstrarea elementelor constitutive ale cupelor de tip kantharos de la Sâncrăieni în starea în care au fost ele descoperite.